Inainte chiar de premierea participantilor la editiile din prima decada a derby-ului nostru (23 aprilie – 21 iunie 2020) am deschis deja inscrierile pentru cea de a 11-a editie: 27-28 iunie 2020.
Odata cu aceasta inaugurare de noua decada, organizatorii din Vatra Dornei si Timisoara va propun initierea unei laturi culturale a competitiei, de popularizare a unor evenimente si personalitati exceptionale ale GO-ului international si local.
Evenimentul aniversat de editia cu numarul 11 este Partida de retragere al Meijin-ului, jucata intre Kitani Minoru (7 Dani Pro) si Honinbo Shusai (1 Dan Pro) – 64 de ani, la 26 iunie 1938:
The Meijin’s Retirement Game: Kitani Minoru 7p vs. Honinbo Shusai 1p
Aceasta partida face obiectul unei carti laureate a Premiului Nobel pentru Literatura: Master of Go, scrisa de catre Kawabata Yasunari.
Cartea a fost tradusa si in limba romana, publicata de catre editura Humanitas:
În această cronică romanescă a unei partide istorice în care se înfruntă un venerabil maestru şi un tânăr jucător talentat, Kawabata a surprins ciocnirea dintre tradiţia Japoniei imperiale şi modernizarea adusă de secolul XX. Dincolo de eticheta subtilă a jocului, expresie sublimată a spiritului japonez, şi de respectul ceremonios al celor doi adversari, se desfăşoară un duel simbolic, ce nu poate avea decât un deznodământ tragic. Maestrul de go se dovedeşte astfel o elegie a dispariţiei unei lumi milenare în faţa invaziei prezentului pragmatic.
Kawabata considera Maestrul de go cea mai bună scriere a sa. De altfel, este şi cartea la care a lucrat cel mai mult: deşi evenimentele narate au avut loc în 1938, iar Kawabata a consemnat într-o amplă serie de articole, comandate de o importantă publicaţie japoneză, toate amănuntele partidei legendare dintre maestrul de go şi tânărul pretendent la titlu, romanul vede lumina tiparului abia în 1954. Timp de şase luni, doi adversari se înfruntă precum doi maeştri ai artelor războiului. Unul din ei, Shusai, este maestrul invincibil, care joacă partida de adio. Celălalt, tânărul Otake, este avid de glorie. Piesele sunt pietre albe şi negre, dar jocul este traversat de nenumărate nuanţe subtile. În izolarea unui han tradiţional, în mijlocul unei grădini japoneze, maestrul se agaţă cu ultimele puteri de filozofia tradiţiei. Dar, dincolo de acest sanctuar, câmpurile de orez sunt străbătute de şine de tren, iar cerul de mătase este brăzdat de avioane: timpurile s-au schimbat. Iar tânărul său adversar are de partea lui nu doar energia tinereţii, ci şi nerăbdarea şi cruzimea istoriei care îşi împlineşte mersul.
Rodica Grigore, „Maestru de proză și maestrul de go“ (Viața românească, februarie 2015).
