Participare romaneasca la Campionatul Mondial de GO din 17-20 mai 1988, Tokyo (JP)
Primele doua partide jucate de Sergiu Irimie in cadrul CM. La acea data avea 20 de ani.
15. Escala la Brasov
La Clubul de Go din Brasov am ajuns primul. Imediat dupa mine a aparut un domn cu o mustata mare si cu un inel imens plin de chei; a inceput sa deschida niste usi si sa scoata niste jocuri de go pe care le aseza cu grija pe mese. Am aflat ca Ghita nu putea veni in seara aceea, asa ca m-am asezat intr-un colt si am inceput sa astept sa se stringa lumea. Pe masura ce veneau se asezau si incepeau imediat sa joace. Dl. Ven (asa am aflat ca il chema le cel cu mustata) avea o lista cu perechi de jucatori care participau – se pare – intr-un fel de concurs al clubului. Totul era bine organizat … M-am invirtit o vreme printre ei urmarind partidele.
Spre deosebire de atmosfera cluburilor din Bucuresti, Timisoara si Cluj unde totul era linistit si prietenos, aici era foarte multa tensiune (aproape ca vedeai scinteile zburind prin aer) …glasuri rastite … se cereau si se acordau “revanse” … toti erau cuplati la concursul care se desfasura. L-am depistat aproape imediat pe unul dintre cei trei jucatori de 1-dan; nu l-am vazut jucind dar atitudinea lui spunea totul …
As mai fi stat asa sa-i urmaresc o vreme, daca la un moment dat dl. Ven nu s-ar fi apucat sa le vorbeasca despre Cluj si reuniunea care avusese loc acolo. Era clar ca Ghita nu apucase sa-i spuna tot, asa ca m-am oferit sa le dau eu mai multe amanunte. Apoi am fost intrebat daca nu vreau sa joc o partida si dl. Ven mi-a aratat un baietas care nu juca cu nimeni in acel moment; era din grupa B (cred) – cea mai slaba. In mod normal as fi jucat si cu el (am jucat de multe ori si cu handicap, impotriva unora carora trebuia sa le dau eu 9 pietre), dar in momentul acela nu aveam nervi pentru asa ceva si – adoptind un ton un pic mai apropiat de tonul clubului – i-am replicat ca eu sint 3-dan si ca daca chiar vor sa profite de prezenta mea acolo, as putea da un simultan. L-am rugat sa mi-i arate pe cei mai tari din club si i-a desemnat pe Sergiu Irimie, Luchi Calota si Adi Ionita. Sergiu (cel pe care-l depistasem deja ca fiind shodan) a zis ca el este ocupat, urmind sa joace o partida din concursul lor … dar ca oricum, n-ar juca decit singur cu mine … si nu cu handicap (se pare ca il batuse odata, nu stiu cum, pe dl. Schmidt si de atunci se credea 3-dan).
Am plusat si eu, sustinind ca il bat cu mare usurinta pe dl Schmidt iar cu ei as putea juca un simultan dindu-le si 4 pietre handicap fiecaruia !! … A fost picatura finala: in citeva secunde tablele erau pregatite si ei asezati de-o singura parte a mesei, ascutindu-si zgomotos coltii … In aer plutea deja mirosul de singe.
Au urmat alte citeva ore pe care nu cred ca le voi uita vreodata. Sergiu a fost nevoit sa abandoneze primul; era atit de furios incit fara nici un cuvint, s-a sculat de la masa si a parasit sala. Imi parea rau pentru el dar cred ca merita lectia asta. Adi a cedat si el un pic mai tirziu … Cu Luchi n-a fost la fel de simplu; facusem o invazie profunda si el incerca sa-mi omoare un grup foarte mare. M-am ambitionat si in loc sa renunt la jumate din el si sa cistig cu vreo 2-3 puncte, am vrut sa-l salvez pe tot. N-am reusit si am pierdut intregul grup … si partida. Cum puteam cistiga, am descoperit insa deabea mai tirziu – cind ma aflam in drum spre Bucuresti si analizam pozitia.
Na ! – ca iar m-am enervat, aducindu-mi acum aminte de jumatatea aia amarita de grup !! …
Radu Baciu in “Istoria Go-ului la noi … asa cum am trait-o eu“
Poza: Primul campionat pe echipe din Romania, 28 noiembrie 1986, Brasov.
Lucretiu Calota jucand cu domnul Walter Schmidt. Sergiu Irimie deasupra domnului Schmidt. Central in picioare, “Nea’ Titi” – Dumitru Ghiebaura.
